Ursul, alte animale, oameni si neoameni

Sursa:www.wallpaperawesome.com

Zilele trecute am încercat să salvez de la tăiere 1000 de găini de la ferma SC Puiu’n Cratiță SRL. Dar nu am impresionat pe nimeni, nici măcar pe mine. De dimineață am mâncat, fără nici o mustrare de conștiință, un foarte bun sandviș cu piept de pui și ceva bacon.

Despre mine nu se poate spune că sunt vreo iubitoare de animale sau cel puțin eu nu mă consider a fi. Nu le urăsc sau ceva, pur și simplu, unele îmi sunt mai dragi în farfurie decât în realitate. Poate acesta este și motivul pentru care am eșuat lamentabil în încercarea de a deveni vegetariană. Dar asta e altă poveste și oricum, nu mila pentru animale a fost primordială pentru acea încercare. Recunosc, îmi plac preparatele din carne bine gătite și îmi asum asta, am copilărit la țară așa că știu cum e să-ți crești propria-ți hrană.

Și n-am cum să fiu o iubitoare de animale. Ce să fac dacă nu toate animalele-mi plac? Unele sunt chiar scârboase ... Serios acum, care ar vrea un șobolan de canal animal de companie? Hai mâna sus? ... Pe bune, chiar plânge careva când se fac deratizări?

Dacă știrea ar fi fost prezentată simplu <<a fost împușcat un urs, care a coborât în Sibiu>> fără filmul execuției și fotografia de-a făcut înconjurul media și Facebook, altul ar fi fost impactul. Poate mă-nșel, dar cred că n-ar fi băgat prea mulți în seamă știrea cu pricina. Dar așa, cui nu i se rupe sufletul? Dar poate asta s-a și vrut? Îmi trece prin minte o teorie a conspirație, dar refuz să merg pe firul ei.

Normal că fotografia aceea m-a impresionat și pe mine. M-a impresionat la fel de tare ca atunci când aveam zece ani și un alt urs, coborât în oraș, ni l-a luat într-o noapte pe mini Guitz din coteț. E adevărat că l-am fi tăiat și mâncat de Crăciun, dar atunci era încă pui și-mi era milă de el. În poienița din spatele casei, în dimineața următoare am mai găsit din el un picioruș și ceva măruntaie, pe care un vecin le-a dus departe-n pădure, ca să țină ursul la fel de departe. A doua zi tata și bunicul au reparat gardul și cotețul, mutau câinii în grădina de lânga pădure și afumau curtea și-mprejurimile ca să se piardă mirosul de urs și acesta să nu mai vină înapoi. Între noi fie vorba, n-a funcționat niciodată asta cu afumatul, ursul venea iar și iar.

Urșii coboară după mâncare în satele și-n orașele de munte, de când mă știu eu pe pământ. Nimic nou în asta. Ceea ce s-a schimbat între timp sunt oamenii. Înainte unul, doi oameni cu câțiva câini după ei alergau ursul de-l trimiteau la el acasă, în pădure, acum s-au strâns 50 și au reușit o adevărată performanță, l-au împușcat. Nu spun că atunci nu se împușcau urși, pentru că se-mpușcau, dar nefiind știre națională, nu vorbea nimeni despre asta. Doar că atunci parcă nu era atât de multă frică și nici atât de multă ură. De fapt e destul să ne fie frică, pentru că ea generează automat și ură.

Acesta nu va fi nici primul și nici ultimul urs împușcat sau omorât în vreun fel. Ce s-a întâmplat la Sibiu a fost ghinion de neșansă, n-au fost proceduri și fără proceduri mai nou nu ne duce nici capul. Dar ce facem cu urșii și celelalte animale omorâte ilegal? Ce facem cu urșii și celelalte animale schingiute sau omorâte în capcane improvizate de diverși ca să nu le mai intre prin gospodării? Aici e problema mare, din punctul meu de vedere, nu la cotele de vânătoare sau la ursulețul vedetă postmortem. Și e normal, până la urmă, ca atunci când nu există păduri care să adăpostească și să hrănească numărul de urși existenți, acesta să scadă. Asta dacă nu se găsesc alte soluții.

Și cred că ceva soluții s-ar găsi, și uite câteva care-mi trec mie prin cap:

1. Nu mai tăiem pădurile ca disperații. Ce ziceți domnilor parlamentari, hai că vin alegerile, promitem și noi ceva în sensul acesta? Și ne și ținem de cuvânt? Cum ar fi să oprim exportul de lemn neprelucrat? Cum ar fi să nu mai vindem hectare de pădure firmelor străine care le exploatează? Cum ar fi să reîmpădurim? Cum ar fi să oprim tăierile ilegale?

2. Nu mai distrugem râurile și nu le mai secăm cu microhidrocentrale în numele energiei verzi. Peștele reprezintă o hrană importantă pentru urși și nu numai. Dar ca să existe pește este nevoie de apă. Și pot abera mult aici, dar n-are rost. Știți cum e cu ecosistemul și echilibrul lui, că doar ați tocit și voi la biologie prin școală.

3. Nu mai aruncăm gunoie pe unde ne taie capul. Trecem peste aspectul de jegoși pe care-l lăsăm în urmă și ajungem tot la faza cu ecosistemul și echilibrul lui, iar poluarea nu-l ajută. Și pe lângă asta obișnuiește urșii și alte animale că își pot găsi hrană facil printre resturile noastre, ceea ce îi face să vină până unde găsesc și mai mult gunoi, adică în orașe.

4. Dacă tot am ajuns la capitolul gunoi în oraș, poate sistemul actual de colectare a gunoiului, în containerele acelea mari, deschise, amplasate pe la poalele munților și marginea pădurii, nu e cel mai bun posibil. Poate unele îngropate și acoperite etanș ar fi mai utile în astfel de cazuri. Cred că în Cluj am văzut ceva asemănător în zonele de blocuri. Și poate dacă și noi ne-am învăța să folosim tomberoanele și să nu mai aruncăm pe lângă, ursul nu ar avea la ce să mai vină. Sau, în fine, ar mai rămâne doar gospodăriile cu animale.

5. În Apuseni, aproape toate gospodăriile sunt protejate cu garduri electrice. Așa țin animalele lor în ogradă și animale sălbatice în afara ei. Nu le rănesc, nu le omoară, doar le sperie și cred că e o soluție mult mai bună decât nenorocitele alea de capcane, în care poate călca oricine, nu doar un urs sau mai știu eu ce animal sălbatic.

6. Pentru inconștienți ... Nu mai dați mâncare urșilor ca să stea la poze sau mai știu eu din ce motiv și nu vă mai apropiați de ei, nu-i mai obișnuiți cu oamenii că tot sălbatici rămân! Dacă vă e milă, există alte variante să-i ajutați, adoptați unul, faceți donații pe la ONG-uri ... Cred că și ocoalele silvice primesc mâncare, dacă le duceți, dar e doar o presupunere de a mea, nu știu detalii ... Interesați-vă voi, doar nu le mai aruncați resturi din mașină. Cred că se poate face și voluntariat să le duceți de mâncare în locuri special amenajate ... Înțelegeți unde bat, nu?

PS: Pentru cei care susțin că ursul nu împușcă oameni în păduri, le transmit că ursul poate să atace oameni în păduri, nu îi caută sau ceva, dar dacă te-ai împiedicat de el e imprevizibil.