House of Cards



Cam cât de mare e dependența mea de seriale bune sau mai puțin bune ... habar nu am ... dar mi-a trebuit o singură noapte, în mijlocul săptămânii, pentru ultimul sezon din House of cards ... 13 episoade ... aproape 13 ore ... iar anul trecut doar un weekend pentru celelalte 3 sezoane ... și cred că asta spune tot.

Simulare, perle și păreri

Acum cu astenia de primăvară … trezitul de dimineaţă este o adevărată piatră de-ncercare … şi cum alarma de la telefon s-a dovedit tot mai ineficientă … mi-am luat un ceas cu radio, eu am căutat unul cu cuc (la ceas mă refeream), dar cum în primul magazin n-avea, m-am mulţumit cu ce mi-a recomandat vânzătorul … şi după prima dimineaţă cred că am făcut o alegere foarte bună.
Ora 7.00 am - alarma de la telefon se mută pe modul “snooze”, adică un fel de mamă mai lasă-mă cinci minute … Ora 7.01 am - eu încă în stare de veghe şi o voce, de nicăieri, îmi spune că <<acum găsim cărţile să le citim pe internet sub formă de filme>> … În nici două secunde eram în picioare lângă pat cu ochii cât cepele şi mâinile-n şold … WTF … ce-a fost asta? şi vocea răpunde <<perlele de la simularea la limba şi literatura română>>. Zâmbesc … dar nu se oprește aici, au urmat ascultători în direct … şi uite cum o elevă m-a asigurat că <<subiectele este grele rău>> … măi … să-mi stea şi pasta de dinţi în gât când m-a bufnit râsul, nu alta … păi şi normal că este grele atunci când asculţi manele d-alea cu dujmani de este mulţi …
Şi uite cum râdeam eu aşa de prostia unora, mi-am adus aminte de o discuţie dintre o mămică şi o profesoară cred că de matematică … bine, mai corect spus de un monolog al mămicii …
Dar, hai să vă povestesc toată faza … Acum ceva vreme, sprijineam eu gardul unei şcoli, cu telefonu-n mână jucându-mă cai verzi pe pereţi, aşteptând să coboare cineva din blocul de vis-à-vis. Undeva în dreapta mea, zgomotul tocurilor, în paşi de defilare nervoasă, îmi atrage atenţia asupra unei doamne 35 plus minus, aranjată, cocheţică, dar puţin cam agitată … ea făcea ture de colo colo în dreptul porţii de intrare în curtea şcolii. Se tot uita la ceas… vorbea la telefon … destul de tare … şi când a ţipat odată la cel/cea de la capătul firului <<las că iese ea şi vezi ce-i fac>> … mi-era şi milă când m-am gândit ce mamă de bătaie o să ia săracul copil.
Dar nu pe copil îl aştepta … nici nu am apucat să îmi imaginez ceva prostii de kinder … când o văd că sare la gâtul unei profesoare, ce tocmai a ieşit pe poartă … măi, şi începe să ţipe la ea, de s-a strâns lumea ca la urs, nu alta … Şi uite cam aşa zicea: <<păi cum doamnă, se poate aşa ceva … cum să îi daţi copilului meu aşa multe exerciţii, cinci doamnă, de azi pe mâine şi grele că nici eu, nici bărbată-miu n-am ştiut să le facem … Şi ce să mai zic de nebuna aia de română, care i-a pus să citească un basm întreg … eee … da’ las’ că pun eu mâna şi p-aia … Bă … cu temele voastre cu tot, nici de mall nu mai am timp !>> şi a mai ţinut-o aşa o perioadă, timp în care profesoara nu a scos o vorbă … şi-n final tot ea a tras concluzia <<deci ne-am înţeles, da? Unu’ maxim două, nu mai mult şi nu aşa de grele !!! >>
Unde erai tu, mamă, când într-a doişpea, profa de mate, nu mai ştiu cu ce ocazie, mi-a trântit o temă de vreo 500 de integrale … de n-am ieşit un weekend întreg din casă? Unde erai?
Cetăţeni, toate semnele ne arată că avem mai mulți analfabeți decât înainte ca învățământul să fie obligatoriu …În ultimii ani, tot mai mulţi elevi susţin că sistemul de învăţământ e la pământ, e învechit şi “unfriendly”, e plictisitor, îi spală pe creier şi nu le foloseşte la nimic! Să fie oare doar o coincidenţă? Sau o nouă teorie conspiraţionistă? Sau vina să fie a copiilor părinţilor de genul celei de mai sus? Cum e posibil ca toţi aceştia de ar fi putut să devină adevărate genii, dacă ar fi învăţat în Finlanda … la noi nu iau nici măcar bacalaureatul?
Serios, acum, am trecut şi eu prin şcoală … şi nu mi s-a părut atât de rău chiar dacă atunci când scriu aici pe blog am cartea de gramatică în dreapta şi dicţionaru-n stânga şi tot mai mânc câte-o literă pe ici pe colo, numai de la virgule şi am pus deja un kilogram … Faptul că acum habar nu am să mai rezolv vreo integrală, mai ştiu eu ce limită, ori ce sistem digestiv are măgarul … e irelevant … că eu am luat bacu’ … şi nu mă refer aici la ăla de treci Dunărea cu el. Ce-i drept, nu prea îmi plăcea să merg zilnic la ore … da’ nici acum la serviciu nu am chef de muncă în fiecare zi … doar că atunci aveam opţiunea chiul, acel lux în care puteai să-ţi bagi picioarele în ea de prima oră … sau în oricare alta de ți se părea inutilă ... Culmea e că atunci când nu aveam chef de învățat ceva ce mi se părea total nefolositor, aveam posibilitatea să nu o fac ... speram să nu m-asculte sau îmi asumam un doi ... acum, când, pe lângă ce îmi place, mai trebuie să fac și tot felul de hârțogărie idioată ... parcă nu-mi vine să-mi asum o tăiere de salariu ...
Da, știu că voi toți vreți să fiți antreprenori ... bine, toți ăia care nu vreți să stați pe banii lu’ mămica și lu’ tăticu’ ... dar aveți grijă să nu pățiți ca ăla de vindea << coteț pentru găini cu picioare de lemn>> ... că la ce clientelă și-a ales, chiar nu pot să pricep de ce nu e, încă, miliardar în euro.
Adevărul e că vă dau dreptate să fiți revoltați ... eu nu am folosit nici 20% din tot ce am învățat în doisprezece ani de școală ... m-am limitat la ceva desen, scriere, citire, aritmetică simplă, geometrie-n spațiu și limbi străine ... și orice meserie ai avea tot între 20-30% baleiezi ... Argumentul acela să ai cultură generală ca să poți purta un dialog, credeți-mă, nu ține ... serios, eu când ies să socializez cu prietenii nu discut despre ce resurse naturale sunt în Africa, decât în cazul în care mă pregătesc să le exploatez ... altfel, om fi noi mediocrii, dar povestim fiecare ce-am mai făcut de când nu ne-am văzut ... mai o glumă, mai un banc, ce-am mai citit, cum mai merg afacerile sau cât de enervant e șefu’ ...
Sunt conștientă că atunci când ești un indecis (ca mine) și habar nu ai ce vrei să faci cu viața ta, te duci la un liceu teoretic (astfel, în teorie ar trebui să ai habar de toate, dar în practică să nu știi să faci nimic) și vezi tu dacă, după ce termini, mergi la facultate sau la căpșuni în Spania ... Și chiar dacă înțelegeam principiul de funcționare a ideii de liceu teoretic, nu mă-mpiedica nimic să mă-ntreb ce naiba meserie puteai să-ți alegi de trebuia să-nveți cu ce se hrănește euglena verde ...
Așa că vă-nțeleg atât frustarea cât și dorința de schimbare ... dar, ce mi se pare interesant, e modul în care cereți acest lucru ... Era zilele trecute, un elev, ce se plângea că scrie mult ... învață după manuale vechi ... fară grafice și imagini relevante ... scrise în mod academic, nu „student-friendly” ... și la „student-friendly” m-a bufnit râsul ... În primul rând voi nu învățați după manuale vechi ... eu da, am învățat după aceleași manuale ca și bunica ... ale voastre se schimbă în fiecare an, problema e că, după cum spun unii profesori, se schimbă din prost în mai prost ... Cu imaginile, mai e cum mai e ... pe principiul o carte fără poze n-are subiect ... măi, dar asta cu „student-friendly”, m-a dat pe spate ... la cum scriu unii pe facebook ... îmi și imaginez cu ar arata un fragment din Cartea Mironei: „Nu, nam nevoe de scuze. Miera dor de yubire ... un dor veci shi poate o vece teama de a trece prin veatza fara sa traieshte, fara so fii trait” ...
Potoliți-vă fraților … ori puneți burta pe carte și luați bacu’ ... ori renunțați la școală dacă vă-ncurcă ... nu toată lumea trebuie să fie intelectual în țara asta ... 


PS: Poza este furată de pe google (http://www.aktual24.ro/mesajul-unei-fete-pe-facebook-a-m-picat-bacul-nu-mia-u-corect-fraerii-bine-vezi-cine-este/), iar greșelile de ortografie sunt voite ... 

Medicii şi caligrafia


Gata, a început reforma în sănătate şi una din cele mai mari probleme cu care se confruntă sistemul medical din România este pe cale să fie soluţionată după ce deputaţii au avizat proiectul ce completează legea drepturilor pacienţilor prin care obligă doctorii să scrie frumos, citet şi pe înţelesul tuturor.

Consilierul @HAM loveşte din nou ...



După legea cu câţi câini să ai la stână ... urmează legea cu câţi decibeli are voie să latre căinele tău din curte (da, am scris corect, din curte, nu, nu din bloc, din curte) ... că de, toate celelalte legi importante din ţară au fost emise ...
Uite cum, într-o dimineaţă, cu ochii cârpiţi de somn ... că de, a fost lună plină şi toţi câini au urlat la ea, un domn consilier local, ferm convins că a găsit leacul propriei insomnii, s-a pus pe scris un proiect de lege – un fel de deranjarea ordinii şi liniştii publice varianta canină … şi-a băgat spaima în toate patrupedele lătrătoare din oraş ... păi când auziră, săracele, de castrare vocală (operaţie la corzile vocale ca să latre mai încet spre deloc) ... mai, mai să nici nu mai împrăstie vestea cu lătrat tare, de frică.
Omul are şi el câine ... dar al lui e inteligent, e doctor docent ... nu latră el aşa după cum bate vântul, după te miri ce ... e civilizat ... nu deranjează pe nimeni ... aşa că legea îi vizează doar pe ăia de latră-n neştire … deci dacă se dovedeşte-n instanţă că gălăgiosul latră după un hoţ şi nu, retard, după vreun pisoi, a scăpat de bisturiu. Da’, acu’ vin eu şi-ntreb … cum şi oamenii, ca şi câinii, nu se nasc toţi inteligenţi … ce facem domne cu ăia de n-avură noroc? ... Le facem vreo trepanaţie pe creier că poate scoatem din ei nişte mici genii?
Linşat mediatic şi de protecţia animalelor, respins de colegii din consiliu … consilierul @HAM, perseverent, loveşte din nou … cu o nouă variantă: pe timp de noapte în casă cu perturbatorul … 
- Domne, da’ e câine de pază, latră să m-avertize, d-asta l-am luat … 
- Păi şi ce, în casă nu păzeşte? … 
- Dar nu prea aş avea unde să-l ţin, ştii e mare, lasă păr … 
- E, orice casă are un hol! Şi dacă nu-ti convine te-amendez, ce atâta balamuc, la a patra amendă, te decădem din drepturile de stăpân al patrupedului şi-l înstrăinăm.
Dacă iniţial îl bănuiam că are vreo rudă cu cabinet veterinar fără clientelă şi pe lângă obligativitatea de operaţie la corzile vocale mai arunca ş-un la <<chirurgu’de Azorel>> (sau cum se numeşte cabinetul) şi-a rezolvat problema, acu’ ori ăla a dat faliment şi s-a reprofilat făcându-şi un adăpost de câini ori nu au maidanezi in oraş şi işi doresc … păi şi dacă îşi doresc, eu propun să îi dăm pe aştia de mai rămăseră prin capitală sau pe ăia de nu îi doreşte nimeni de prin alte oraşe … 

Cele mai citite articole

Despre mine

Fotografia mea
Pe principiu' şi părerea mea e importantă chiar de e neavizată ... acest blog este un pamflet aşa că trataţi-l ca atare ... Îmi voi da cu părerea despre orice şi oricine … despre mine, noi şi ei … dar în special despre politicieni … mai în gluma, mai în serios … voi comenta: faze, ştiri şi zvonuri de pe frecvenţa preferată “radioşanţ” … şi după cum era de aşteptat nici nu voi verifica veridicitatea informaţiei …(pentru tine, grammar nazi ... da, ştiu, corect se spune dă-ţi cu părerea)
Un produs Blogger.