Acum cu
astenia de primăvară … trezitul de dimineaţă este o adevărată piatră
de-ncercare … şi cum alarma de la telefon s-a dovedit tot mai ineficientă …
mi-am luat un ceas cu radio, eu am căutat unul cu cuc (la ceas mă refeream),
dar cum în primul magazin n-avea, m-am mulţumit cu ce mi-a recomandat
vânzătorul … şi după prima dimineaţă cred că am făcut o alegere foarte bună.
Ora 7.00
am - alarma de la telefon se mută pe modul “snooze”, adică un fel de mamă mai
lasă-mă cinci minute … Ora 7.01 am - eu încă în stare de veghe şi o voce, de
nicăieri, îmi spune că <<acum găsim cărţile să le citim pe internet
sub formă de filme>> … În nici două secunde eram în picioare lângă
pat cu ochii cât cepele şi mâinile-n şold … WTF … ce-a fost asta? şi vocea
răpunde <<perlele de la simularea la limba şi literatura română>>.
Zâmbesc … dar nu se oprește aici, au urmat ascultători în direct … şi uite cum
o elevă m-a asigurat că <<subiectele este grele rău>> … măi
… să-mi stea şi pasta de dinţi în gât când m-a bufnit râsul, nu alta … păi şi
normal că este grele atunci când asculţi manele d-alea cu dujmani
de este mulţi …
Şi uite
cum râdeam eu aşa de prostia unora, mi-am adus aminte de o discuţie dintre o
mămică şi o profesoară cred că de matematică … bine, mai corect spus de un
monolog al mămicii …
Dar, hai
să vă povestesc toată faza … Acum ceva vreme, sprijineam eu gardul unei şcoli,
cu telefonu-n mână jucându-mă cai verzi pe pereţi, aşteptând să coboare cineva
din blocul de vis-à-vis. Undeva în dreapta mea, zgomotul tocurilor, în paşi de
defilare nervoasă, îmi atrage atenţia asupra unei doamne 35 plus minus,
aranjată, cocheţică, dar puţin cam agitată … ea făcea ture de colo colo în
dreptul porţii de intrare în curtea şcolii. Se tot uita la ceas… vorbea la
telefon … destul de tare … şi când a ţipat odată la cel/cea de la capătul
firului <<las că iese ea şi vezi ce-i fac>> … mi-era şi milă
când m-am gândit ce mamă de bătaie o să ia săracul copil.
Dar nu pe
copil îl aştepta … nici nu am apucat să îmi imaginez ceva prostii de kinder …
când o văd că sare la gâtul unei profesoare, ce tocmai a ieşit pe poartă … măi,
şi începe să ţipe la ea, de s-a strâns lumea ca la urs, nu alta … Şi uite cam
aşa zicea: <<păi cum doamnă, se poate aşa ceva … cum să îi daţi
copilului meu aşa multe exerciţii, cinci doamnă, de azi pe mâine şi grele că
nici eu, nici bărbată-miu n-am ştiut să le facem … Şi ce să mai zic de nebuna
aia de română, care i-a pus să citească un basm întreg … eee … da’ las’ că pun
eu mâna şi p-aia … Bă … cu temele voastre cu tot, nici de mall nu mai am timp !>>
şi a mai ţinut-o aşa o perioadă, timp în care profesoara nu a scos o vorbă …
şi-n final tot ea a tras concluzia <<deci ne-am înţeles, da? Unu’
maxim două, nu mai mult şi nu aşa de grele !!! >>
Unde erai
tu, mamă, când într-a doişpea, profa de mate, nu mai ştiu cu ce ocazie, mi-a
trântit o temă de vreo 500 de integrale … de n-am ieşit un weekend întreg din
casă? Unde erai?
Cetăţeni,
toate semnele ne arată că avem mai mulți analfabeți decât înainte ca
învățământul să fie obligatoriu …În ultimii ani, tot mai mulţi elevi susţin că
sistemul de învăţământ e la pământ, e învechit şi “unfriendly”, e plictisitor,
îi spală pe creier şi nu le foloseşte la nimic! Să fie oare doar o coincidenţă?
Sau o nouă teorie conspiraţionistă? Sau vina să fie a copiilor părinţilor de
genul celei de mai sus? Cum e posibil ca toţi aceştia de ar fi putut să devină
adevărate genii, dacă ar fi învăţat în Finlanda … la noi nu iau nici măcar
bacalaureatul?
Serios,
acum, am trecut şi eu prin şcoală … şi nu mi s-a părut atât de rău chiar dacă
atunci când scriu aici pe blog am cartea de gramatică în dreapta şi
dicţionaru-n stânga şi tot mai mânc câte-o literă pe ici pe colo, numai de la
virgule şi am pus deja un kilogram … Faptul că acum habar nu am să mai rezolv
vreo integrală, mai ştiu eu ce limită, ori ce sistem digestiv are măgarul … e
irelevant … că eu am luat bacu’ … şi nu mă refer aici la ăla de treci Dunărea
cu el. Ce-i drept, nu prea îmi plăcea să merg zilnic la ore … da’ nici acum la
serviciu nu am chef de muncă în fiecare zi … doar că atunci aveam opţiunea
chiul, acel lux în care puteai să-ţi bagi picioarele în ea de prima oră … sau în oricare alta de ți se părea inutilă ... Culmea e că
atunci când nu aveam chef de învățat ceva ce mi se părea total nefolositor,
aveam posibilitatea să nu o fac ... speram să nu m-asculte sau îmi asumam un
doi ... acum, când, pe lângă ce îmi place, mai trebuie să fac și tot felul de
hârțogărie idioată ... parcă nu-mi vine să-mi asum o tăiere de salariu ...
Da, știu
că voi toți vreți să fiți antreprenori ... bine, toți ăia care nu vreți să
stați pe banii lu’ mămica și lu’ tăticu’ ... dar aveți grijă să nu pățiți ca
ăla de vindea << coteț pentru găini cu picioare de lemn>> ...
că la ce clientelă și-a ales, chiar nu pot să pricep de ce nu e, încă,
miliardar în euro.
Adevărul
e că vă dau dreptate să fiți revoltați ... eu nu am folosit nici 20% din tot ce
am învățat în doisprezece ani de școală ... m-am limitat la ceva desen, scriere,
citire, aritmetică simplă, geometrie-n spațiu și limbi străine ... și orice
meserie ai avea tot între 20-30% baleiezi ... Argumentul acela să ai cultură
generală ca să poți purta un dialog, credeți-mă, nu ține ... serios, eu
când ies să socializez cu prietenii nu discut despre ce resurse naturale sunt
în Africa, decât în cazul în care mă pregătesc să le exploatez ... altfel, om
fi noi mediocrii, dar povestim fiecare ce-am mai făcut de când nu ne-am văzut
... mai o glumă, mai un banc, ce-am mai citit, cum mai merg afacerile sau cât
de enervant e șefu’ ...
Sunt
conștientă că atunci când ești un indecis (ca mine) și habar nu ai ce vrei să
faci cu viața ta, te duci la un liceu teoretic (astfel, în teorie ar trebui să
ai habar de toate, dar în practică să nu știi să faci nimic) și vezi tu dacă,
după ce termini, mergi la facultate sau la căpșuni în Spania ... Și chiar dacă
înțelegeam principiul de funcționare a ideii de liceu teoretic, nu mă-mpiedica
nimic să mă-ntreb ce naiba meserie puteai să-ți alegi de trebuia să-nveți cu ce
se hrănește euglena verde ...
Așa că
vă-nțeleg atât frustarea cât și dorința de schimbare ... dar, ce mi se pare
interesant, e modul în care cereți acest lucru ... Era zilele trecute, un elev,
ce se plângea că scrie mult ... învață după manuale vechi ... fară grafice și
imagini relevante ... scrise în mod academic, nu „student-friendly” ... și la
„student-friendly” m-a bufnit râsul ... În primul rând voi nu învățați după
manuale vechi ... eu da, am învățat după aceleași manuale ca și bunica ... ale
voastre se schimbă în fiecare an, problema e că, după cum spun unii profesori,
se schimbă din prost în mai prost ... Cu imaginile, mai e cum mai e ... pe
principiul o carte fără poze n-are subiect ... măi, dar asta cu
„student-friendly”, m-a dat pe spate ... la cum scriu unii pe facebook ... îmi
și imaginez cu ar arata un fragment din Cartea Mironei: „Nu, nam
nevoe de scuze. Miera dor de yubire ... un dor veci shi poate o vece teama de a
trece prin veatza fara sa traieshte, fara so fii trait” ...
Potoliți-vă
fraților … ori puneți burta pe carte și luați bacu’ ... ori renunțați la școală
dacă vă-ncurcă ... nu toată lumea trebuie să fie intelectual în țara asta
...
PS: Poza
este furată de pe google
(http://www.aktual24.ro/mesajul-unei-fete-pe-facebook-a-m-picat-bacul-nu-mia-u-corect-fraerii-bine-vezi-cine-este/),
iar greșelile de ortografie sunt voite ...
