Dacă
Dumnezeu preferă lemnul și spațiile mici ... numai Dumnezeu știe … eu mă voi rezuma la a răspunde prin ... habar
nu am ... Ceea ce știu sigur este simplul fapt că discuțiile pro și
contra catedralei sunt așa de inutile și tardive, acum când construcția e mai
bine de jumătate ridicată. Probabil și ce voi scrie, mai jos, va fi la fel de
inutil pentru unii, așa cum este catedrala pentru alții.
Am
crescut într-o familie în care Dumnezeu era invocat des ... biserica făcea și
ea parte din viața de fiecare zi, chiar dacă uneori doar prin simplul auz al
clopotelor care îți dădeau de veste ... Cu toate acestea recunosc că eu nu am
fost și nici nu sunt foarte dusă la biserică ... nu știu, nici măcar dacă L-am
găsit sau nu pe Dumnezeu ... sau dacă-L caut în vreun fel ... Cu toate acestea
a existat o biserică a copilăriei, din piatră, nici prea mare, nici prea mică
(bine, acum, în comparație cu catedrala, orice biserică e mică) și deși nu am
participat eu la prea multe slujbe ... ceea ce mi se părea fascinant atunci era
ideea de comunitate și bucuria întâlnirii chiar dacă uneori motivul întâlnirii
era extrem de trist. Normal că pe parcurs s-a mai schimbat părerea … dar,
intenționat sau nu, mă voi limita doar la acel sentiment de la șase, șapte
anișori.
Ce o să
scriu nu are legătură cu credința sau cu Dumnezeu, chiar dacă voi mai face
referire la BOR (SRL) … voi evita intenționat cuvantul a crede și-l
voi folosi pe a ști, chiar dacă e posibil, în unele cazuri să nu
știu prea bine.
Dacă s-ar
fi oprit furtul, cu legea-n mână, măcar la jumătate din cât s-a furat … acum ar
fi fost bani și de biserici și de spitale și de autostrăzi.
Cât
despre pomeni electorale … sunt convinsă că dacă și fără ele tot s-ar fi
construit biserici (că doar BOR are manageri buni, afacerile le merg bine și
oricum românul le dorește și dă și el, pe principiul „dar din dar se face
Rai”) … alegerea politicianului în funcții cheie ar sta sub semnul
întrebării.
Avem
nevoie de catedrală sau biserici așa cum avem nevoie de mall-uri, stadioane,
patinoare sau mai știu eu ce, pentru distracția sau credința fiecăruia … (deși
nu știu să se fi făcut chiar și mall din bani de la buget) … avem nevoie de
construcții noi … avem nevoie de restaurarea sau conservarea celor vechi … avem
nevoie de construcții simbol fie ele istorice, laice sau religioase … dar nu
atunci când se taie salarii, nu în zone protejate și categoric nu avem nevoie
de prost gust. Și aici cu prostul gust cred că înțelegeți unde bat.
Din
punctul meu de vedere să se construiască orice … cât mai mult … și da, sunt de
acord și cu ideea de catedrală pentru că:
1. Dacă
tot spuneam mai sus de ideea de comunitate și bucuria întâlnirii și cum
Bucureștiul duce lipsă de astfel de spații – piețe urbane – o catedrală poate
forma una … căci adună lumea.
2. Avem
nevoie de simboluri pe care să le lăsăm moștenire generațiilor ce vin, iar
biserica are nevoie de refacerea patrimoniului pierdut pe timpul comunismului.
3. Orice
construcție (fie nouă, fie în renovare/restaurare), ideal vorbind, creează
locuri de muncă, profit și taxe plătite la bugetul de stat (și pentru că
românu-i cârcotaș, știu și eu, că o construcție poate genera și șpăgii,
evaziune fiscală și lucrări de mântuială). BOR are inclusiv departament de construcții
și monumente … nu știu cât face în regie proprie și cât nu … dar la capitolul
salarii și locuri de muncă atât timp cât se creează nu contează unde sunt.
4.
Turismul ecumenic, spre deosebire de cel electoral, e legal, e-n floare – și e
bun atât pentru bugetul de stat cât și pentru patronii de hoteluri și pensiuni.
BOR, după cum era de așteptat, are hoteluri și pensiuni, dar măcar impozitul pe
profit merge către stat (dacă nu se-ntâmplă ANAF să-și facă treaba) … și acum
câte poate să aibă? … câte un pelerinaj la moaște sau mai știu eu ce procesiune
umple toate pensiunile și hoteluri din toată zona respectivă.
5.
Majoritatea creștinilor ortodocși practicanți și-o doresc … donează pentru ea
și pentru biserică-n general … (mă refer la persoane fizice, nu la politicianul
de duzină, care nu-și permite să dea din buzunarul lui). Aș avea o singură
nedumerire la donarea pe persoană fizică … cât de curați sunt banii respectivi?
… ce face Tichi-Taca sau genu’ cu
averea nu mă interesează.
6. Nu trebuie neapărat să merg la biserică,
ci doar să trec duminica dimineață sau în oricare zi de sărbătoare prin fața
uneia ca să realizez că-i plină și ea și curtea și câteodată și trotuarul din
față.
După cum
spuneam sunt de acord cu ideea de catedrală … dar nu cu aceasta … sau mai bine
spus nu cu arhitectura acesteia … Deși s-a vorbit atât de mult de un simbol al
credinței, al unității dintre lucrarea spirituală și socială a
Bisericii, al unității dintre generații și a românilor depretutindeni, sau al
demnității umane … nu putem vorbi în nici un fel despre o
arhitectură a memoriei ... e mai mult o arhitectură de autocad ... iei un model
de biserică și îi dai scale ... pentru necunoscători o mărești de câte ori vrei
...
Așa
cum, la sat, turla bisericilor mici de lemn (și nu numai) se vede de la
depărtare … așa pot înțelege și necesitatea unor biserici de dimensiuni mari
adaptate la scară urbană … dar în cazul catedralei supradimensionarea este
evidentă și deranjează vizual … Acum, nu știu dacă alăturarea nefericită (sau nu)
cu Casa Poporului – o clădire total ieșită din scara orașului – sau doar
dorința beneficiarului au dus la această mega-catedrală.
Adevărul
este că mare e un cuvânt prea mic pentru descrierea ei și sincer nu o pot
încadra nici în arhitectură monumentală … o fi ea simetrică, dar nu e asumată …
nici măcar nu e un capăt de perspectivă. Din punct de vederea al canoanelor
bisericești e poziționată cu altarul spre est, dar urbanistic pare oarecum
aruncată pe parcelă, fără vreo legătură sau interacțiune cu orașul. Catedrala
are un ax de simetrie … continuat la nivelul orașului cu străduța de acces la
MAI sau la stadion … iar când vii de pe 13 septembrie – artera aia mare de
circulație al cărei capăt de perspectivă ar fi putut fi – te lovești de un zid
… Inclusiv tipul acela de piațeta din fața, care-mi aduce aminte de Basilica
San Pietro de la Roma, cere un capăt de perspectivă … o legătură și o
deschidere către oraș ...
Cât despre ideea de comunitate ... de adunare a oamenilor ...
poziționarea pe amplasament nu o ajută deloc ... iar toate discuțiile generate
pe seama ei au arătat mai mult dezbinare decât adunare. Nu contest că vor
exista credincioși care vor veni la catedrală ... sunt ferm convinsă că BOR va
ști să o pună-n evidență prin diferite procesiuni ... dar trăiesc cu impresia
că biserica de proximitate cu care e obișnuit omul va avea mai multă căutare ...
Nu vorbim aici de o Sagrada
Familia (spun de ea pentru că tot este dată ca exemplu de catedrală de
dimensiuni mari foarte vizitată) … o catedrală, care reinterpretează basilica
tradițională prin transpunerea simbolurile credinței în formă și arhitectură …
noi vorbim aici de o biserică din secolul trecut la o scară mai mare … nu de un
monument de arhitectură care ar putea să adune în admirație ateii, agnosticii
și credincioșii de toate tipurile.
Și uite cum catedrela este un
„eșec arhitectural și urbanistic pentru că are trei aspecte neconforme: un
amplasament ascuns, dimensiuni prea mari și este lipsit de identitate
arhitecturală. Trebuia să se înscrie în contemporaneitate.” (arh. Mircea
Ochinciuc)
Cum
s-a ajuns la această variantă de proiect ... numai BOR știe. O astfel de
construcție care se dorește a fi un simbol ... necesită implicarea comunității
nu numai la nivelul de donații ... ci și la nivelul de „digerare” a
proiectului. Nu
poți face o astfel de clădire fără un concurs public de arhitectură ... cum de
altfel nu poți scoate la licitație un proiect în care din 100 de puncte ideea
de arhitectură reprezintă 9 puncte ...
și oricum la licitație BOR a scos un proiect care doar trebuia detaliat pentru
execuție (aveai o machetă temă și nu puteai face cine știe ce modificări), faza
de concept fiind pierdută odată cu schimbarea amplasamentului ... Am văzut hale
industriale care la licitatie pentru ideea de arhitectură aveau mai multe
puncte decât catedrala ... care, repet, ar trebui să ne reprezinte pe toți ...
Cum s-a ajuns la acest
amplasament ... nu știu ... dar pentru cel de la Piața Unirii în 2002 s-a făcut
concurs de idei ... De ce acum BOR a considerat că e inutil și o pierdere de
bani ... iar numai BOR știe ... altfel ar fi stat lucrurile dacă astăzi am fi
avut catedrala
propusa de arh. Augustin Ioan - cea câștigătoare în 2002. Uite și o poza,
în caz că nu vrei să dai click pe link.
Și tot
pentru amorul artei uite și un film - proiectul îi aparține arh. Radu Teacă
